Capitole


Doamnă,

Cum pot să aştept îndurare de la aceea care mă sfîşie? Şi totuşi, cui altcuiva decît Domniei tale pot să-mi mărturisesc chinul căutînd mîngîiere, şi de nu în auzul Domniei tale, cel puţin în cuvintele-mi neauzite de nimeni? Dacă iubirea-i un leac ce vindecă orice durere printr-o durere şi mai mare, n-aş putea oare s-o înţeleg ca pe o osîndă ce-ar ucide prin mărimea-i orice altă osîndă, încît ea să poată fi leacul a toate, afar’ de osînda-i?

Căci de-am văzut vreodată altă frumuseţe şi am dorit-o, n-a fost decît un vis pe lîngă frumuseţea-ţi, de ce ar trebui prin urmare, să sufăr că orice altă frumuseţe aşijderea-mi rămîne doar un vis? Mai rău mi-ar fi de aş lua-o pe aceea, ca să-mi răscumpăr, iar chipul tău să nu mă mai frămînte: căci aş avea parte de-un leac mult prea sărac, iar chinul mi-ar spori prin remuşcarea pentru această rea credinţă. Mai bine să mă-ncred icoanei tale, cu atît mai mult acum cînd întrezărit-am un duşman căruia nu-i cunosc chipul şi poate aş voi să nici nu-l cunosc vreodată. Ca să pot să nu mă-nfior de acest spectru, vină asupră-mi iubita-ţi fantasmă. Mai bine facă din mine iubirea un trunchi fără suflet, o mătrăgună, un izvor ce din piatră şi-ar lăcrăma în afară teama dintr-însul…

My Lady,

How can I expect mercy from one who is destroying me? And yet to whom, if not to you, can I confide my suffering, seeking solace, if not in your listening, at least in my unlistened-to words? If love is a medicine that heals every pain with a yet greater pain, can I not perhaps conceive of it as a suffering that kills through excess every other suffering, until it becomes a balm for all save itself? For if ever I saw beauty and wanted it, it was only in the dream of you, and why should I lament that another beauty is for me equally a dream? It would be worse if I made that beauty mine and were sated with it, no longer suffering with the image of you: for scarce balm would I enjoy, and the sickness would increase in the remorse for that infidelity. Better to trust in your image, the more so now that I have glimpsed once again an enemy whose features I do not know and perhaps wish never to know. To ignore this hated phantom, may your beloved phantom sustain me. May love make of me at least an insensitive fragment, a mandragora, a fountain of stone that weeps away every anguish….

Signora,
come posso attendere mercé da chi mi strugge? Eppure a chi se non a voi posso confidare la mia pena cercando conforto, se non nel vostro ascolto, almeno nella mia inascoltata parola? Se  amore è una medicina che cura ogni dolore con un dolore ancor maggiore, non potrò forse intenderlo come una pena che uccida per eccesso ogni altra pena, sì che diventi il farmaco di tutte, tranne che di se stessa? Poiché se mai vidi bellezza, e la volli, non fu che sogno della vostra, perché dovrei dolermi che altra bellezza mi sia ugualmente sogno? Peggio sarebbe se quella facessi mia, e me ne appagassi, non soffrendo più per l’immagine della vostra: che di ben scarso medicamento avrei gioito, e il male s’accrescerebbe per il rimorso di questa infedeltà. Meglio fidare nella vostra immagine, tanto più ora che ho intravisto  ancora una volta un nemico di cui non conosco i tratti e vorrei forse non conoscerli mai. Per ignorare questo spettro odiato, mi sovvenga il vostro amato fantasma. Che di me taccia almeno l’amore un frammento insensibile, una mandragora, una fonte di pietra che lacrimi via ogni angoscia…


Sublinierile  si ingrosarile de mai sus si mai jos, imi apartin. Am cautat de mai multe ori despre John Donne pe siteurile romanesti, dar se gasesc foarte putine despre el. Nu cred sa existe vreo carte publicata cu poeziile lui traduse in romaneste. Daca a fost publicat, a fost publicat tot in engleza.

Am gasit o singura poezie tradusa la www.poezie.ro inscrisa in biblioteca de Titi Ionovici. Cred ca este o traducere reusita, oricum eu inca ma mai chinui cu Batter my heart si nu stiu daca-i voi da de capat curand. Poezia e “The Good Morrow” – “Buna Dimineata”. Am sa discut pe larg despre ea mai incolo, deocamdata dau originalu si versiunea in romana:

The good-morrow.
I wonder by my troth, what thou, and I
Did, till we lov’d, were we not wean’d till then?
But suck’d on countrey pleasures, childishly?
Or snorted we in the seaven sleepers den?
T’was so; But this, all pleasures fancies bee.
If ever any beauty I did see,
Which I desir’d, and got, t’was but a dreame of thee.
And now good morrow to our waking soules,
Which watch not one another out of feare;
For love, all love of other sights controules,
And makes one little roome, an every where.
Let sea-discoverers to new worlds have gone,
Let Maps to other, worlds on worlds have showne,
Let us possesse one world, each hath one, and is one.
My face in thine eye, thine in mine appeares,
And true plaine hearts doe in the faces rest,
Where can we finde two better hemispheares
Without sharpe North, without declining West?
What ever dyes, was not mixt equally;
If our two loves be one, or, thou and I
Love so alike, that none doe slacken, none can die.

The Good Morrow, POEMS first edition (Henry White copy) - 1633, p.165, Digital Donne, http://digitaldonne.tamu.edu

Bună dimineţa

- – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
[John_Donne ]

2005-08-15  |     |  Înscris în bibliotecă de Ionovici Titi

Mă-ntreb, pe legea-mi, ce făceam – tu, eu –

Când nu ne cunoştem? Neînţărcaţi,
Sugeam plăceri copilăreşti, mereu?
Sau sforăiam în peşteri, fermecaţi?
Aşa a fost: scornita desfătare
Şi orice frumuseţe-ntâmplătoare
Ce am râvnit, ţi-a fost prefigurare.

Deci, bună dimineaţa, inimi treze!
Voi nu vă urmăriţi cumva din frică?
E vrednică iubirea să vegheze?
Ea-ndepărtări preface tinda mică.
Noi lumi navigatorii afle-n zare,
Un altul vază-n hărţi lumi uimitoare,
Noi stăpâni-vom lumea, o lume fiecare.

În ochi doar chipul celuilalt apare,
Despre curate inimi chipul spune.
Mai mândre emisfere unde-s oare,
Fără de nord şi fără soare-apune?
Ceea ce piere, rău fu cumpănit,
De-s dragostele una, de-i leit
Al nostru dor – pieirii nu va fi nicicând sortit.

Am cautat-o si pe youtube sa o aud recitata, dar nici o versiune nu mi-a placut. Ce diferente mari, la cei care recita.
Recitata de un englez:
De un profesor american (greu de scapat de accentu ala, strica tot farmecul):
Am gasit si un comentariu, nu ca n-ar fi interesat, al unei tinere anorexice (frumos termen):
Interesant ce zice ea acolo cu sucked si fucked, nu?
Mi-ar fi placut sa aud poezia citita de Emma Thompson, ea chiar ar fi facut treaba buna. Trebuie sa fac video cu finalu de la Wit. …Merita.

That I may rise, & stand, orethrow me; and bend
Your force to breake, blow, burne, & make me new.

Primul lucru la care m-am gandit citind aceste linii (hai poate nu chiar primul), a fost un alt poem al lui Donne, care se termina cu:

Be this my text, my sermon to mine own:

“Therefore that he may raise, the Lord throws down.”

Poemul e “Hymn to God, My God, in my sickness”, si se pare ca e si ultimul pe care l-a scris Donne inainte sa moara. Din acelasi poem, da si Eco un citat la inceputul cartii. “Is the Pacific see my home?”. Voi discuta despre aceasta poezie mai pe larg, in viitor.

Este vorba despre un “paradox” (frumos cuvant). Oare e “paradox”? sau o fi alta dihanie?

Acest “rise”, ne face sa ne gandim la Iisus, si a lui inaltare. Inaltarea din pacat, din conditia actuala etc. Hristos s-a inaltat! Adevarat ca s-a inaltat! Am fost cu google earth, sa vad de unde s-a inaltat. Nice perspective.

Si acuma ne loveste paradoxul, ca sa pot sa ma inalt trebuie sa cobor. Sa pot intelege binele, trebuie sa inteleg si raul etc. Un fel de “De unde are raiul-  lumina ? – Stiu: il lumineaza iadul  cu flacarile lui!”

Donne nu-i cere lui Dumnezeu sa-l “inalte”, ci dimpotriva, sa-l rastoarne. Nu-i cere sa-l “dreaga” (mend) ci sa-l “franga” (bend). Dupa care intensitatea verbelor din a doua linie creste: ciocaneala se transforma in spargerea usii, suflatul -respiratia in spulberare, si stralucirea in ardere. Am sa fortez putin nota si as spune ca Donne parca i-ar spune lui Dumnezeu:

“Sã cer a tale daruri, genunchi si frunte nu plec,

Spre urã si blestemuri as vrea sã te înduplec,”

Fortez nota, deoarece Donne nu e mandru ca dacul nostru. E mai degraba neputincios, plangacios as spune chiar patetic (Sau cel putin asa vrea sa para, pentru ca Donne umbla de multe ori foarte aproape de prapastia blasfemiei). Vrea sa fie iubit, vrea sa fie cucerit, condus, ravasit. Nu cauta bataie. Vrea sa se daruiasca, dar nu se poate darui decat de e luat cu sila.

Acuma ce e frumos la Donne, e ca joaca mai mereu la doua capete. De exemplu acest:

[...]overthrow me; and bend

Your force

Unde pica mai bine bend?: “overthrow me and bend” sau “bend your force”? In videoclipul de pe youtube, cu doctor atomic, e folosita a doua varianta “bend your force”, care cred ca are sensul de “a-si mari forta”.

Cea mai buna traducere cred ca ar fi “a indoi”: “rastoarna-ma si-ndoaie” + “indoaie a ta forta”, adica ati dubla forta. O funie pusa-n doua, e de doua ori mai puternica. Forta indoita. De asemenea indoaie se poate cupla si cu rastoarna.

Citisem undeva, ca Donne il compara pe Dumnezeu cu un olar, Donne fiind el insusi un vas. Un vas ce ar trebui spart, replamadit si ars in cuptor. Alt critic face comparatia cu un “tinker” (cea mai apropiata definitie in romaneste fiind “caldarar”). Tinkerii astia umblau din casa-n casa sa ascuta cutite, vindeau oale ..si alte smenuri din astea. Din cand in cand mai furau cate o gaina, dar aia-i alta poveste.

Altul, crede ca Donne il compara pe Dumnezeu cu un maistru sticlar. Care trebuie sa sparga sticla, sa o arda ca sa o inmoaie, si “blow” ..sa sufle sa faca o vaza nou.

Se pare ca Donne juca la mai mult decat doua capete :)

Mie totusi comparatiile cu olaru, caldararu si sticlaru imi par putin exagerate. Mai degraba, ar trebui sa ne pregatim pentru metafora urmatoare cea a regelui, care vine sa-si recucereasca orasul uzurpat. Atunci verbele, breake, blow, burn ..au alt sens. Sa sparga usa castelului, sa arunce in aer zidurile sau ce bombe or mai fi utilizat ei pe atunci, apoi sa-i dea foc. Sa-l treaca prin foc si sabie, as the saying goes.

In fine, ce am inteles eu din toata povestea e ca semnificatiile sunt multiple, si tocmai acesta e farmecul. Sa nu ne oprim sa dam o singura interpretare si sa o batem in cuie, there is no such thing.

Vad ca si google maps, are o treaba cu embed, sa vedem daca putem baga harta aici. Acum 2000 de ani, locul respectiv arata mai mult sau mai putin la fel, s-au mai facut cateva biserici si parcari, s-au mai demolat ceva cladiri , probabil.Unii din copacii de pe atunci inca mai sunt:

Muntele maslinilor, Ierusalim, vazut de sus:

In primul post despre aceasta poezie, facusem un embeded clip de la o carte de la books.google.com. Cum era si de asteptat, dupa ceva timp, mi-a aparut si buboiu cu “Imagine not available.” Acum am remediat aceea problema, dand un alt clip, din alta carte de pe la 1700, desi de o calitate inferioara a scanarii. Cu ocazia asta, am vazut ca exista mai multe versiuni:) Am vazut recent si filmul Wit (daca vreti sa-l copiati il gasiti torrent la pirate bay), si sa spun drept nu stiam ca Donne e asa mare scula. :D Filmul e bun. Felicitari Emmei. Dau clipul cand o urecheaza specialista:

Ce vroiam sa zic? In versiunea asta de pe la 1700, o diferenta pe care am observat-o: “reason your viceroy in me, WE should defend…” chiar discutasem despre acest, me, me should defend, si intrebarea era care pe care? Se pare ca acest we, e o eroare a editiilor ce au urmat, in primele editii fiind “mee” sau “me”.

Chiar sunt curios sa vad daca gasesc vreo editie Gardner ..cum zice pe youtube. …Nu am reusit sa dau de vreo versiune pirat, totusi am gasit alta pagina extrem de interesanta: Digital Donne at Texas A&M University. Aici sunt scanate cele mai timpurii editii cu poeziile lui John Donne. Nici ca puteam sa gasesc un site mai bun. Cred ca am sa fur imaginile cu poezia din editiile prezentate pe site :) Imi plac.

1.”The 1633 Poems”

POEMS [STC 7045] first edition (Henry White copy)                     1633

Title: Poems . . . London. Printed by M. F. for Iohn Marriot, and are to be sold at his shop in St Dunstans Church-yard in Fleet-Street. 1633.

Poems by J.D first edition (Henry White copy) 1633

Batter my heart p. 38 1633 ed

2. “The St. Pauls Manuscript of Donne’s Poems”

Shelfmark: St. Paul’s Cathedral Library MS 49. B. 43; DV siglum: SP1                    c. 1620-23

Counting the 7 sonnets of La Corona as a single work, The St. Pauls Manuscript of Donne’s Poems contains 99 of Donne’s poems. They contain no poem written later than 1614, concluding with the epicede on the Lord Harrington (who died in 1614) and possibly preserve, at some remove, a collection of poems that Donne assembled for publication prior to his entry into the ministry in 1615.

Batter my Heart, p. 119 of The St. Pauls Manuscript, c. 1620-23

3. The Westmoreland Manuscript of Donne’s Poem

Berg Collection, New York Public Library [no shelf mark]; DV siglum: NY3 c. 1620

The Westmoreland (NY3) is one of the most important manuscripts of Donne’s works that have come down to us.   It is canonically pure, and preserves generally (and, in some cases, uniquely) sound, early versions of the texts it contains, a number of which are found in no other seventeenth-century artifact.  It also possesses high extrinsic authority, being written (as we now know) in the hand of Donne’s friend Rowland Woodward and undoubtedly standing very close to Donne’s own papers.  Prior to acquistion by the New York Public Library in the late 1920s, the manuscript  was owned by Edmund Gosse, purchased from the library of  the Earls of Westmoreland about 1892 (Herbert  Grierson, The Poems of John Donne [1912], 2:lxxxi).

Batter my Heart, p.70 of The Westmoreland Manuscript c. 1620

Cred ca am pus destule imagini. Am pus doar trei versiuni, cartile sunt scanate complet, daca vreti sa le vedeti in intregime vizitati siteul respectiv. In editia din 1669, apare eroare de care vorbeam mai sus, “reason your viceroy in me, we should defend.”

Dau un paste versiunii din The Westmoreland Manuscript, deoarece e printre cele mai timpurii, si a fost scrisa de mana de prietenul lui Donne,  Rowland Woodward, inainte ca poemele sa fie publicate:

Batter my hart, three-persond God, for you

As yet but knock, breathe, shine, & seeke to mend;

That I may rise, & stand, orethrow me; and bend

Your force to breake, blow, burne, & make me new.

I like an vsurp’d towne to’another dew

Labor to’admit you, but Oh to no end.

Reason your viceroy in me, me should defend,

But is captiv’d and proves weake or vntrew.

Yet dearly Ilove you, & wouldbe loved faine:

But ame betroth’d vnto your enemy:

Diuorce me, vnty or breake yt knott agayne,

Take me to you, emprison me, for I

Except you enthrall me neuer shalbe free,

Nor euer chast except you rauishe mee.

***

Acuma despre linia pe care ar fi trebuit sa o discutam azi, “As yet but knock, breathe, shine, & seeke to mend;” Adresandu-se lui Dumnezeu, Donne ii cere sa intre-n actiune. As yet but, s-ar traduce cu “inca doar”.. O actiune inceputa in trecuta care se desfasoara si-n prezent.

Trei verbe, knock, breathe, shine, cumva fac rezonanta cu trinitatea din prima linie, si par sa fie atributii ale celor trei persoane, care-l formeaza pe Dumnezeu. Acuma, nu stiu exact care verb, la care persoana se potriveste … Eu as zice asa:

knock – Iisus Hristos:

APOCALIPSA SFANTULUI IOAN TEOLOGUL

20. Iata, stau la usa si bat; de va auzi cineva glasul Meu si va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine.
21. Celui ce biruieste ii voi da sa sada cu Mine pe scaunul Meu, precum si Eu am biruit si am sezut cu Tatal Meu pe scaunul Lui

breathe – Duhul Sfant

pentru asta n-am citat. dar intotdeauna am legat rasuflarea, respiratia ..de duh.  …acuma am sa vizitez, Biblia Ortodoxa, un search engine are meritele lui:

Facerea

Cap. 2

7. Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie.

***

Sfânta Evanghelie după Ioan

Cap. 20

21.    Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi.

22.    Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt

shine – Dumnezeu tatal

Ajuns la stralucire, imi dau seama ca nu putem da un singur verb unei singure “persoane”, atributiile lor se schimba. Totusi daca ar fi dupa mine, asta ar fi secventa verbelor comparativ (nu-i cuvantul potrivit –tot ceva cu “con” trebe) cu secventa persoanelor. Probabil ca am citit prea mult Biblia Povestita Copiilor cand eram mic, dar cum sa nu citesti cand calitatea imagini si foii era atat de buna. Iisus, statea totdeauna la usa batand, si astepta ca eu sa-mi deschid inima. Al batran, era un tufis arzand, trimitea ploaie de foc sa-i nimiceasca pe pacatosi, si intotdeauna era prin cer, undeva pe langa Soare, in timp ce Duhul intotdeauna a fost un element al aerului. Suflu, zbor peste ape, porumbel etc. … Nu stiu cum le vedea Donne, dar eu cam asa vad lucrurile.

In apocalipsa,  tocmai am descoperit ca si Iisus straluceste:

12. Si m-am intors sa vad al cui este glasul care vorbea cu mine si, intorcandu-ma, am vazut sapte sfesnice de aur.

13. Si in mijlocul sfesnicelor pe Cineva asemenea Fiului Omului, imbracat in vesmant lung pana la picioare si incins pe sub san cu un brau de aur.

14. Capul Lui si parul Lui erau albe ca lana alba si ca zapada, si ochii Lui, ca para focului.

15. Picioarele Lui erau asemenea aramei arse in cuptor, iar glasul Lui era ca un vuiet de ape multe;

16. In mana Lui cea dreapta avea sapte stele; si din gura Lui iesea o sabie ascutita cu doua taisuri, iar fata Lui era ca soarele, cand straluceste in puterea lui.

In fine, astea se intampla acum, batut la usa, suflu, stralucire si”ncercare de a drege lucrurile.

Ideea generala a acestei linii e ca avem nevoie de:

In opera Doctor Atomic, de John Adams, sfarsitul actului 1, e o arie pe textul sonetului XIV, de John Donne. Subiectul operei e despre anxietatea si stresul trait de cercetatorii de la Los Alamos in timpul testarii primei bombe atomice din istoria omenirii. Acest test a fost numit “Trinity“.

Trinity

Trinity - Explozia

Originea exacta privind alegerea acestui nume nu este cunoscuta, dar i se atribuie lui J. Robert Oppenheimer. Oppenheimer intrebat de catre generalul Groves in 1962, care este originea acestui nume ii scria:

Why I chose the name is not clear, but I know what thoughts were in my mind. There is a poem of John Donne, written just before his death, which I know and love. From it a quotation: “As West and East / In all flatt Maps—and I am one—are one, / So death doth touch the Resurrection.” He continued, ‘That still does not make a Trinity, but in another, better known devotional poem Donne opens, “Batter my heart, three person’d God;’

Toate acestea au mai putina importanta, dar aria cred ca merita ascultata, pentru ca ne poate ajuta la o mai buna intelegere a textului, sau cel putin putem vedea o anume interpretare a lui.

Oppenheimer (Gerald Finley), canta o arie pe versurile lui John Donne:

La New York, 2008:

La Amsterdam, 2007:

Siteul oficial al operei Doctor Atomic e http://www.doctor-atomic.com

“Îşi conturase astfel un Casale al propriei lui pasiuni, prefăcînd ulicioare, fîntîni, cotituri, în Rîul înclinării, în Lacul Nepăsării sau în Marea Duşmăniei; făcuse din oraşul rănit Ţinutul propriei Duioşii nutrite şi încă de pe-atunci, aşa presupun, insula singurătăţii lui.”

Carte de Tendre este harta unei ţări imaginare denumită „Gingăşie” imaginată în secolul al XVII-lea şi inspirată de romanul Clélie, Histoire romaine al lui Madeleine de Scudery de către diferitele personalităţi ale Catherinei de Rambouillet. Regăsim trasate, sub forma satelor şi a drumurilor, în această „reprezentare topografică şi alegorică”, diferitele etape ale vieţii amoroase conform ideilor Preţioaselor epocii. Datorăm lui François Chauveau gravura acestei hărţi care a apărut în ilustraţiile primei părţi a romanului.

Gingăşie este numele ţării ca şi a celor trei oraşe capitale. Gingăşie are un fluviu, Înclinaţie, care se uneşte la gura sa cu două râuri: Stimă şi Recunoştinţă. Cele trei oraşe ale ţării Gingăşie, Gingăşie-pe-Înclinaţie, Gingăşie-pe-Stimă, Gingăşie-pe-Recunoştinţă, sunt situate pe aceste trei cursuri de apă diferite.

Pentru a merge de la Prietenie-Nouă la Gingăşie-pe-Recunoştinţă trebuie să treci pe la Spiritul-Măreţ după care se succed agreabilele sate Versurilor-drăgălaşe, Scrisoare-galantă şi Scrisoare-dulce. În acest tip de geografie amoroasă, fluviul Înclinaţie curge liniştit căci este domestic, în timp ce Marea este periculoasă căci ea reprezintă pasiunile. Singura Pasiune pozitivă este cea care are ca sursă sentimentele nobile pe care omul le poate trăi. Lacul Indiferenţei reprezintă apatia (oboseala).

Carte du Tendre

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/6/6b/Carte_du_tendre_300dpi.jpg

Etapele iubirii încep din vârf-centru şi poţi urma calea râului Recunoştinţei (prin satele Prieteniei Constante, Supunerii, Tandreţii, Sensibilităţii, Marilor Servicii, Perseverenţei, Asiduităţii, Micilor Atenţii, Supuşeniei, Conformării) sau pe calea râului Stimă (prin satele Bunătăţii, Respectului, Exactitudinii, Generozităţii, Probităţii, Inimii Mari, Sincerităţii, Scrisorii dulci, Scrisorii galante, Versurilor drăgălaşe şi Spiritului Măreţ), ori pe calea fluviului Înclinaţie (cea mai directă cale) pentru a sosi la ţintă: Prietenia Nouă (Nouvelle Amitié). Totuşi, evitaţi Răutatea, Bârfele, Perfidia, Indiscreţia şi Orgoliului aflate lângă Marea Duşmăniei, la fel ca şi Uitarea, Lejeritatea, Indiferenţa, Inechitatea şi Neglijenţa de pe partea Lacului Indiferenţei.

Abatele d’Aubignac îi contestă Doamnei de Scudery inventarea Hărţii Tandreţii (Carte de Tendre).

Aşa că Lilia se aplecă să-l sărute, dar nu îndrăzni, mai vrînd şi mai nevrînd, de trei ori îşi apropie buzele de suflarea dorită, de trei ori se retrase, apoi strigă: “O, da, da, de nu mă-nlănţui, nu voi fi niciodată liberă, nu voi fi castă dacă Domnia ta nu mă vei lua cu sila!”

***

So Lilia bent to kiss him, then did not dare. Willing and unwilling, three times she held her lips to the desired breath, three times she drew back, then cried: “Oh yes, yes, if you do not ensnare me, I shall never be free, I will not be chaste if you do not violate me!”

***

Così Lilia s’abbassò per baciarlo, poi non osò, volendo disvolendo tre volte appressò le labbra al fiato desiderato, tre volte si ritrasse, poi gridò: “Oh sì, sì, se non m’incatenate non sarò mai libera, non sarò casta se voi non mi violenterete!”

3. Decembrie.

Am pus titlul “Work in Progress” acestui post, si se pare ca va ramane asa pentru o buna bucata de timp. Nu este usor sa te apropii de nici una din poeziile lui Donne. Pentru a putea incepe o discutie, s-a incercat mai intai o traducere a acestei poezii. Am sa redau pe scurt problemele cu care ne-am confruntat, si unele versiuni la care am ajuns. Am sa iau discutia pe fiecare vers, si vedem unde ne duce. Am citit mai multe interpretari, si chiar englezii sunt in unele locuri total pe langa. Sa vedem daca putem noi iesi cat de cat cu basma curata. Deja a inceput sa ma doara capul cu poezia asta, si vreau sa termin, macar pentru moment, aceasta postare, ca sa o putem lasa macar pentru o perioada la dospit.

Batter my heart; three personed God; for you

Greutatile incep din prima, cu acest “batter”. Cum e de tradus in romaneste? Cambridgde dictionary zice asa:

batter

/ˈbæt.ər //ˈbæt ̬.ɚ/ v [T I + adverb or preposition]

to hit and behave violently towards a person, especially a woman or child, repeatedly over a long period of time, or to hit something with force many times

He was battered to death with a rifle-butt.

He was battering (at/on) the door with his fists and howling.

The waves battered against the rocks at the bottom of the cliff.

The burglars had battered down the door of the house (= hit it so hard that it broke and fell down).

***

de asemenea:

–noun 1.     a mixture of flour, milk or water, eggs, etc., beaten together for use in cookery.

Dictionare englez-roman:

batter   Verb tranzitiv 1. a bate tare şi repetat 2. a lovi 3. a sparge 4. a bate (frişcă, unt) 5. a uza 6. a ponosi

***

batter # s aluat n; cocă f; pastă f # vt a zdrobi; a bate; a domoli; to batter down a abate; a transforma în ruină

Posibile variante incercate de noi :) :

The most obvious:

bate-mi inima; loveste-mi inima; zdrobeste-mi inima;

Arta razboiului:

asediaza-mi inima; asalteaza-mi inima; cucereste-mi inima; bombardeaza-mi inima;

Arte si meserii:

tabaceste-mi inima; framanta-mi inima; croieste-mi inima; snopeste-mi inima; biciuieste-mi inima; sfarama-mi inima; imblateste-mi inima; altoieste-mi inima; ciocaneste-mi inima;

Minoritati nationale:

cafteste-mi inima; mardeste-mi inima;

Doar nationale:

ciomageste-mi inima;  chiseaza-mi inima; facaleste-mi inima; plesneste-mi inima; stropşeşte-mi inima;

Alte categorii:

chelfaneste-mi inima; agreseaza-mi inima; subjuga-mi inima;   farama-mi inima, devasteaza-mi inima; izbeste-mi inima;

Destul!!! Avem nevoie de un cuvant care sa semnifice in acelasi timp lovituri repetate, si de asemenea ceva ce ar aduce cu asediu unui castel – “battering ram”. Ei nah …grea treaba. Next!

Three Personed God.

Icoana Ortodoxa - Sfanta Treime

Acuma e destul de clar ca Donne se refera la Sfanta Treime, dar cum traducem in romana?:

“Dumnezeu in trei persoane”? …Dumnezeu poate sa fie in cine vrea, poate in mai multe persoane, si daca zicem “in” nu inseamna ca ne referim direct la Dumnezeul crestinilor, poate fi orice alt Dumnezeu.

“Trinitate Dumnezeu” – parca nu suna – “Loveste-mi inima, Trinitate Dumnezeu…”

“Dumnezeu din trei persoane” ? poate ca ar merge, dar cred ca am pierde ideea de UNUL, in esenta.

Cum e de facut?

Un articol interesant despre Sfanta Treime in credinta ortodoxa, se gaseste la Orthodox Wiki: Sfanta Treime. Donne vorbeste despre trinitate in catolicism, dar nu cred ca e mare diferenta. Pana am sa gasesc o versiune oficiala, am sa citez cate ceva de la wiki:

Urmând Sfintele Scripturi şi învăţătura Sfinţilor Părinţi, Biserica Ortodoxă mărturiseşte că Sfânta Treime înseamnă trei Persoane (ipostasuri), care împărtăşesc aceeaşi substanţă sau natură (gr. ousia). Această credinţă poate să pară paradoxală, dar acesta este modul în care Dumnezeu ni S-a revelat. Toate cele trei Persoane sunt cosubstanţiale Una cu Cealaltă, va să zică, Ele sunt de aceeaşi esenţă (gr. homoousios) şi coeterne. Nu a existat niciodată un timp [1] în care Una dintre Persoanele Treimii să nu fi existat. Dumnezeu este dincolo şi înainte de timp şi totuşi lucrează înăuntrul timpului, mişcându-Se şi vorbindu-ne în cadrul istoriei.

Dumnezeu nu este o substanţă impersonală sau doar o “mare forţă”, ci, mai degrabă, fiecare dintre Persoanele Divine este în legătură personală, de iubire: intratrinitară, pe de o parte, şi cu creaţia, pe de altă parte. Dumnezeu nu este un nume pentru trei zei (i.e. politeism), ci, dimpotrivă, credinţa Ortodoxă este monoteistă şi, în acelaşi timp, trinitariană. Dumnezeul Bisericii Creştin-Ortodoxe este Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, adică “cel viu”, care lucrează în creaţia Sa: EU SUNT care s-a revelat pe Sine lui Moise, în rugul aprins (“Eu sunt Cel ce sunt” – Exodul 3, 14).

Sursa şi unitatea Sfintei Treimi este Tatăl, din care se naşte fără de timp Fiul şi din care purcede Sfântul Duh. Astfel, Tatăl este, în acelaşi timp, fundamentul unităţii Sfintei Treimi, cât şi al distincţiei. A încerca să înţelegi nenaşterea (Tatăl), naşterea (Fiul), sau purcederea (Duhul Sfânt) conduce la nebunie, spune Sfântul Grigorie Teologul [2], şi, astfel, Biserica se apropie de Dumnezeu în mister divin, apofatic, fiind mulţumită să-L întâlnească personal pe Dumnezeu şi să realizeze, în acelaşi timp, neputinţa minţii umane de a-L înţelege.

Este o definitie mai buna, pe care o trecusem cu vederea Crezul:

Destul pe azi ca intram pe nisipuri miscatoare. “For you”, sfarsitul primei linii, pare destul de simplu. Cam atat deocamdata cu  “Batter my heart, three personed God; for you”.

***

Cred intru Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul,
Facatorul cerului si al pamantului, vazutelor tuturor si nevazutelor.
Si intru Unul Domn Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
Unul-Nascut, Carele din Tatal S-a nascut mai inainte de toti vecii.
Lumina din Lumina,
Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut, iara nu facut;
Cel de o fiinta cu Tatal, prin Carele toate s-au facut;
Carele pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire
S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara,
Si S-a facut om;
Si S-a rastignit pentru noi in zilele lui Pontiu Pilat si a patimit si S-a ingropat;
Si a inviat a treia zi, dupa Scripturi;
Si S-a inaltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui;
Si iarasi va sa vina cu slava, sa judece viii si mortii,
A caruia imparatie nu va avea sfarsit.
Si intru Duhul Sfant, Domnul de viata Facatorul,
Carele de la Tatal purcede, Cela ce impreuna cu Tatal si cu Fiul este inchinat si slavit,
Carele a grait prin prooroci.
Intru Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica;
Marturisesc Un Botez, spre iertarea pacatelor;
Astept invierea mortilor;
Si viata veacului ce va sa vie.
Amin!

Preţiozitatea este o mişcare culturală care se sprijină pe voinţa de a se distinge prin puritatea limbajului, prin eleganţa ţinutei şi prin deminitatea valorilor morale.

Pentru a se opune manierelor bădărane ale secolului al XVI-lea, şi în special celor de la curtea lui Henric al IV-lea, şi violenţei barocului, femeile, în principal, dar şi bărbaţii în aceiaşi măsură, au creat această mişcare pudică şi rafinată până la extrem. Preţioasele voiau să dea valoare tuturor celor care se aflau în perpetua căutare a eleganţei. Respingeau superioritatea masculină şi se reuneau în saloane literare fondate de marile aristocrate şi se dezvoltă iniţial la Paris şi în Provence. Pentru a accede în ele trebuia să ai sânge albastru şi un „suflet nobil”. Femeile sunt active, iar cele mai importante sunt „camera albastră” a Catherinei de Rambouillet şi salonul lui Madeleine de Scudery.

“Obişnuit cu încăperile de la Griva, ce miroseau a levănţică, şi intrînd în hotelul lui Arthenice, Roberto trecea acum prin săli în care aerul era îmbunat mereu de parfumul din nenumărate coşuleţe de flori, ca şi cum ar fi fost pururi primăvară. Puţinele case mai nobile pe care le cunoscuse pînă atunci erau făcute din odăi dominate de o scară centrală; la Arthenice scările fuseseră puse într-un colţ din fundul curţii, pentru ca tot restul să fie o singură anfilada de săli şi cabinete, cu uşi şi ferestre înalte, situate una în faţa celeilalte; camerele nu erau toate plicticos de roşii, sau de culoarea pielii tăbăcite, ci de zugrăveli diferite, iar cea numită Chambre Bleue, a Stăpînei Casei, avea catifele de această culoare pe pereţi, înflorite cu aur şi argint.”

Hotelul Rambouillet a fost construit la cererea marchizei de Rambouillet la 1604 pe rue Saint Thomas du Louvre. Această italiancă rafinată avea o sănătate fragilă. Drumurile până la curte o oboseau, aşa că a reuşit să-şi atragă la ea acasă o societate aleasă, regăsind astfel şi viaţa sclipitoare pe care a cunoscut-o în Italia. Cele două fiice ale sale i s-au alăturat pentru a-şi primii oaspeţii în „camera sa albastră”.

„Incomparabila Arthenice” (anagramă a prenumelui său, Catherine lansat de Malherbe), frumoasă, virtuoasă fără a fi pudică, cultivată fără a fi pedantă, „a făcut din salonul său centrul bunului gust şi bunelor maniere”.

Madame de Rambouillet

În perioada 1620 – 1625, printre oaspeţii săi de marcă s-au aflat Richelieu, episcop de Lucon la acea vreme, Villars, Guiche, prinţesa de Conti, doamnele de Sablé şi de Clermont şi Mademoiselle Paulet, dar şi scriitorii Malherbe, des Yvetaux, Gombault, Cavalerul Marin, Racan, Vaugelas, Conrart, Segrais şi Chapelain.

Între 1625 – 1648 îşi fac apariţia Madeleine de Scudery şi ducele de La Rochefoucauld.


« Pagina precedentăPagina următoare »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.